duminică, 4 octombrie 2015

Mici bucurii


Nu mi-am propus să fac din tipul ăsta de articole o postare periodică permanentă, deși cu siguranță ar fi frumos și cu siguranță motive de-a zâmbi și de-a ne bucura inclusiv de cele mai simple lucruri se găsesc întotdeauna; trebuie doar să le vedem și să fim conștienți de ele. Cred însă că o ”rubrică” permanentă ar atrage după sine o rutină pe care nu mi-o doresc. Din când în când însă, astfel de postări fac bine. Mie sigur, și sper că și vouă. Mai ales pentru că la final am o mănușă pentru voi ;))


Așadar, în ultimele zile m-au bucurat:

- trandafirii primiți de la jupân cu ocazia aniversării a cinci ani de la nuntă, care au rezistat mai bine de-o săptămână (ceea ce nu se întâmplă prea des, adică din pricini încă neelucidate florile mele nu supraviețuiesc de obicei mai mult de 3-4 zile în vază);

- faptul că azi dimineață m-am trezit la 7, am constatat că nu e necesar să mă ridic din pat și-am adormit cu maximă satisfacție la loc, până la 11:14 precis :)) ;

- perspectiva de-a mă duce la serviciu abia miercuri (un rest de concediu). Este sen-za-țio-nal să primești o amânare de felul ăsta, duminică seara te simți de parc-ai fi fost eliberat pe cauțiune sau ceva asemănător. Sper c-am despărțit corect în silabe mai sus, hmmm;

- primele două cărți din ciclul ”Millennium”, pe care le-am putut citi când am avut chef, inclusiv la 4 dimineața; mai am una singură și parcă nu-mi vine să m-apuc de ea, de ciudă că e ultima;

- mirosul de iarbă proaspăt tunsă, amestecat cu parfumul de toamnă care s-a instalat deja și pe care l-am inspirat de cum am deschis ieri dimineață fereastra;

- nepotul meu în vârstă de doi ani și aproape 5 luni, care-mi adresează cel mai adorabil salut pe Skype sau FaceTime: ”tche fatci, Gheta?”, însoțit de un zâmbet larg, cu mulți dințișori și cu gropițe. Nu mai pot de dragul tău, asta fac, îmi vine să-i răspund de fiecare dată :)

- peste toate, o inexplicabilă senzație că ceva extraordinar de frumos urmează să mi se întâmple. Habar nu am ce, de ce, când sau cum; nu știu nici măcar dacă nu e autosugestie, dar undeva în mine, o voce miiiiică îmi spune că the best is yet to come. 

Și acum, mănușa pentru voi: prindeți-o, că v-o arunc! :) Ce anume v-a luminat sufletul și chipul în ultima vreme? Sigur sunt câteva persoane, întâmplări, parfumuri, gusturi, delicii care v-au bucurat fie și pentru o clipă, nu-i așa? Ce bine-ar fi să învățăm să le vedem... Vom reuși, sunt convinsă :)

4 comentarii:

Anonim spunea...

da da, uite un astfel de articol ma binedispune foarte tare :)
Cu liniuta de la capat:
- ilinca mea mica spune mamamamama ,dar de fapt ea vrea sa spuna "lasa-ma sa ma urc pe raft" sau "ba da am voie" etc.
- e ultima mea saptamana la jobul asta, de sapt viitoare incep intr-o companie mare, luminoasa si cu oameni ambitiosi :))
- trebuie sa imi imbunatatesc garderoba pt noul job, ca e mai high level asa.
- cafeaua cu croissant pe care mi le-a cumparat sotul in fiecare zi din weekend pt ca am fost consemnata cu puica mica racita in casa.
- redescoperirea poftei de citit - eu citesc "Dansatoarea de kabuki", am ceva cu astea japoneze. Am si trilogia de care esti f incantata in format electronic, dar nu prea imi vine sa ma apuc.. hmm...
Sunt mici, marunte, dar asa e de bine sa le enumeram cateodata ca sa le apreciem mai mult :)
Cris

Greta spunea...

Hehe, Cris, astea deja nu mai sunt mici bucurii - sunt mari, cel puțin primele două, ehei.... felicitări, să fie într-un ceas bun noul job! Și Ilinca să fie sănătoasă și să sporovăiască de dimineața până seara, că așa-i stă bine unei fetițe ;))
Baftă și inspirație la shopping, asta-mi imaginez că e un bonus al sorții, pe lângă noul job :))

Anonim spunea...

Sarumana Gheta :) sanatosi sa fim cu totii! shoppingul god knows, ca micuta nu raceste decat in weekend hahaha
Cris

Greta spunea...

Tell me about :)) Am avut câteva zile libere, în care-mi propusesem să mă duc să-mi iau blugi, că rămân tot mai deficitară la capitolul ăsta. Și nu știu cum de (nu) am reușit, dar n-am ajuns la magazin. Deși n-am copii, deci dacă stau să mă gândesc, habar n-am cum au trecut zilele fără să înfăptuiesc treaba asta. În concluzie, suntem niște femei-model, domnule: nu reușim s-ajungem la shopping :)))